Definita cuvantului adiacent
ADIACÉNT, -Ă adj. (Liv.) Alăturat, în atingere, contiguu. ◊ Unghiuri adiacente = unghiuri care au o latură comună și același vârf. [Pron. di-a-. / < lat. adiacens – care este aproape, cf. fr. adiacent, it. adiacente].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu adiacent
FABRICÁNT, -Ă s. m. f. cel care fabrică ceva. ◊ proprietar al unei fabrici. (< fr. fabricant) Vezi definitia »
ABSÍNT s.n. 1. (Bot.) Plantă amară și aromatică, care conține o esență tonică. 2. Băutură alcoolică tare, verzuie, preparată din această plantă sau din pelin, chimen și alte plante aromatice. [< fr. absinthe, cf. lat. absinthium, gr. absinthion]. Vezi definitia »
STRINGÉNT, -Ă, stringenți, -te, adj. (Livr.) Care trebuie să fie luat neapărat în seamă, care se impune în mod imperios, care nu suferă amânare. – Din it. stringente. Vezi definitia »
EN-AVANT AN-A-VÁN/ loc. adv. greșeală comisă de un jucător la rugbi constând în trecerea mingii în direcția înainte cu mâna. (< fr. en-avant) Vezi definitia »
SUFOCÁNT, -Ă, sufocanți, -te, adj. (Adesea fig.) Care provoacă sufocarea, care sufocă; înăbușitor, asfixiant. – Din fr. suffocant. Vezi definitia »