Definita cuvantului adversativ
ADVERSATÍV, -Ă adj. Care exprimă o opoziție. ◊ Propoziție adversativă (și s.f.) = propoziție coordonată care exprimă o opoziție față de coordonata ei; conjuncție adversativă = conjuncție care introduce o propoziție adversativă. [< lat. adversativus, cf. fr. adversatif].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu adversativ
DESICATÍV, -Ă adj., s.m. Sicativ. [Cf. fr. dessiccatif, lat. desicativus]. Vezi definitia »
DATÍV s. n. caz al declinării care exprimă de obicei destinația acțiunii unui verb, având valoare de complement indirect. ♦ ~ etic = dativul unui pronume (mi, ți), care indică persoana interesată în acțiune. (< fr. datif, lat. dativus) Vezi definitia »
CHIETÍV s.n. (Liv.) Calmant, mângâiere. [Pron. chi-e-, scris și quietiv, var. cvietiv s.n. / < germ. Quietiv, cf. lat. quietus – liniștit]. Vezi definitia »
DISIPATÍV, -Ă adj. (despre corpuri, sisteme tehnice) care disipează energie sau căldură. (< fr. dissipatif) Vezi definitia »
IMPLOZÍV, -Ă adj. care caracterizează implozia (3). (< fr. implosif) Vezi definitia »