stânéică, stânéici, s.f. (reg.) loc unde a fost odată o stână; stăuliște, stânișoară, stâniște. Vezi definitia »

BIOMICÍNĂ s. f. aureomicină. (< fr. biomycine) Vezi definitia »

suliță, sulițe s. f. (tox.) ac de seringă. Vezi definitia »

CEÁȘCĂ, cești, s. f. 1. Vas mic de porțelan, de faianță etc., cu gura largă, rotundă (și cu toartă), servind la băut. 2. Cantitate care intră într-o ceașcă (1); conținutul unei cești (1). – Din rus. ceaška. Vezi definitia »

vráscură, vráscuri, s.f. (înv.) nuia, vargă. Vezi definitia »