GĂUȘÉL, găușéi, 1. Melc (I). 2. Cochilia melcului. (din găoace, forma diminutivală rezultând prin interm. suf. dublu -uș și -el) Vezi definitia »

BĂDIȚÉL, bădiței, s. m. (Pop.) Bădiță. – Din bădiță + suf. -el. Vezi definitia »

RĂRICÉL, -EÁ, răricei, -ele, adj. (Adesea adverbial) Rărișor. – Rar + suf. -icel. Vezi definitia »

CEREBÉL s.n. Parte a encefalului așezată în regiunea posterioară și inferioară a capului; creierul mic. [Pl. -luri. / < lat. cerebellum]. Vezi definitia »

nourél, nouréi, s.m. (pop.) 1. norișor, noruleț. 2. (reg.) țânțar mic. Vezi definitia »