SILNICÍE, silnicii, s. f. 1. Constrângere, oprimare, violență; abuz, samavolnicie; silă (2). 2. (Înv.) Putere, forță. – Silnic + suf. -ie. Vezi definitia »

DIHOTOMÍE s. f. 1. diviziune în două părți, grupe sau specii. 2. (log.) împărțire a unei noțiuni în alte două noțiuni. 3. ramificare a unui organ axial (rădăcină, tulpină, ramuri) prin bifurcare. (< fr. dichotomie, gr. dikhotomia) Vezi definitia »

CONFIGURÁȚIE s. f. 1. formă exterioară a unui lucru; înfățișare, aspect. ◊ totalitatea relațiilor dintre mai multe sisteme sau dintre părțile unui sistem. 2. așezare spațială a constituenților unui atom sau ai unei molecule. 3. (astr.) conjuncție a planetelor. (< fr. configuration, lat. configuratio) Vezi definitia »

MIALGÍE s. f. durere musculară; miodinie. (< fr. myalgie) Vezi definitia »

TIREOPATÍE s. f. denumire generică pentru afecțiunea gladei tiroide. (< fr. thyréopathie) Vezi definitia »