stăvăreáscă, stăvăréști, s.f. (reg.) loc unde stau noaptea vitele; stăvăriște. Vezi definitia »

BISULFÚRĂ s. f. sulfură a cărei moleculă conține doi atomi de sulf. (< fr. bisulfure) Vezi definitia »

váră (véri), s. f. – Anotimpul cel mai călduros al anului. – Mr. veară, megl. vęră, istr. vęrę. Lat. vēra, pl. de la vēr, tratat ca în primavera (Pușcariu 1875; REW 9213), cf. alb. verë (Philippide, II, 657). – Der. văra, vb. (a-și petrece vara; a pășuna vitele în timpul verii); vărat, s. n. (perioadă de vară; timpul în care pasc vitele vara); văratec (var. văratic), adj. (se zice mai ales despre fructele timpurii; locul unde pasc vitele vara; taxa pe pășuni); învăra, vb. refl. (a veni vara). – Cf. primăvară. Vezi definitia »

țícă² s.f. (reg.) neam, viță, soi, fel, țicanie. Vezi definitia »

BĂȘICÚȚĂ, bășicuțe, s. f. Diminutiv al lui bășică. [Var.: (reg.) beșicúță s. f.] Vezi definitia »