CLADOCÉR, cladoceri, s. m. (La pl.) Ordin de crustacee foarte mici adaptate la înot; (si la sg.) animal din acest ordin. – Din fr. cladocères. Vezi definitia »

SCRIMÉR, -Ă, scrimeri, -e, s. m. și f. Sportiv care practică scrima. – Din fr. escrimeur (după scrimă). Vezi definitia »

CAVALÉR, cavaleri, s. m. 1. (În Roma antică) Membru al ordinului ecvestru, inferior ordinului senatorial. ♦ (În evul mediu, în apusul și în centrul Europei) Titlu nobiliar conferit, inițial pentru fapte de arme, de rege sau de un reprezentant al lui. 2. Titlu dat unei persoane dintr-un ordin cavaleresc, laic sau religios. 3. Titlu onorific conferit, în unele țări, posesorului anumitor decorații importante. 4. Persoană având titlul de cavaler (1-3). 5. Călăreț. 6. (Adesea adjectival) Om plin de abnegație, generos și nobil; om amabil, binevoitor, îndatoritor. 7. (Pop.) Tânăr necăsătorit, holtei, burlac. ◊ Cavaler de onoare = tânăr necăsătorit care însoțește pe miri la cununie. – Din rus. kavaler (< fr.). Vezi definitia »

CRACÁUER s. n. sg. Varietate de salam semiafumat, preparat din carne de bovine, de porc și din slănină. [Pr.: -ca-uer] – Din germ. Krakauer. Vezi definitia »

SCHOONER [SCÚNĂR] s. n. / scúnă s. f. navă cu vele, cu două catarge înclinate, asemănătoare cu goeleta, folosită pentru pescuit și cabotaj. (< engl., fr. schooner) Vezi definitia »