góndólă (gondóle), s. f. – Barcă lungă cu o singură vîslă folosită în Veneția. It. gondola, prin intermediul fr. gondole. – Der. gondolier, s. m., din fr. gondolier; gondola, vb. refl. (a se bomba; a izbucni în rîs), galicism. Vezi definitia »

NOSOCONIÓZĂ s. f. boală profesională produsă prin acțiunea pulberilor. (< fr. nosoconiose) Vezi definitia »

ȚARÍNĂ s. f. 1. soția țarului. 2. titlu dat împărăteselor Rusiei. (< fr. tsarine) Vezi definitia »

STINGHIÚȚĂ, stinghiuțe, s. f. Diminutiv al lui stinghie. [Pr.: -ghi-u-] – Stinghie + suf. -uță. Vezi definitia »

LECTÍCĂ, lectici, s. f. Un fel de pat sau de scaun, purtat de cai sau de oameni, întrebuințat ca mijloc de locomoție în antichitatea romană, în evul mediu și (astăzi) în unele țări orientale; litieră. [Acc. și: léctică] – Lat. lectica. Vezi definitia »