CANÍȚIE s. f. încărunțire a părului. (< fr. canitie, lat. canities) Vezi definitia »

MENINGORAGÍE s.f. (Med.) Hemoragie meningiană. [Gen. -iei. / < fr. méningorragie, cf. gr. meninx – membrană, rhegnynai – a curge]. Vezi definitia »

AUTOINDÚCȚIE s. f. producere a unei forțe electromotoare într-un circuit datorită câmpului magnetic al curentului electric variabil care trece prin însuși circuitul indus; selfinducție. (< fr. auto-induction) Vezi definitia »

PALEOPATOLOGÍE s. f. ramură a patologiei care studiază bolile viețuitoarelor fosile, pe baza examinării resturilor lor osoare. (< fr. paléopathologie) Vezi definitia »

HIPONASTÍE s.f. (Biol.) Creștere mai rapidă a suprafeței dorsale a unui organ vegetal plat (frunză, petală) decât a celei ventrale, care devine astfel concavă. [< fr. hyponastie]. Vezi definitia »