METAFÍZIC, -Ă, metafizici, -ce, s. f., s. m., adj. 1. S. f. Parte a filozofiei având drept obiect cunoașterea absolută, studierea fenomenelor care nu pot fi percepute cu simțurile noastre, care depășesc cadrul experienței. 2. S. m. (Înv.) Metafizician. 3. Adj. Care aparține metafizicii (1), privitor la metafizică; care nu poate fi perceput cu simțurile noastre, depășind cadrul realității; conform cu principiile metafizicii (1) – Din gr. metafisikí, metafisikós, lat. metaphysica, germ. Metaphysik, metaphysisch, fr. métaphysique. Vezi definitia »

șmícic s.n. (reg.) înșelăciune. Vezi definitia »

ETÉRIC, -Ă adj. 1. Fluid și curat ca eterul, cu proprietățile eterului. ◊ Ulei eteric = substanță uleioasă, volatilă, cu miros puternic, care se extrage din plante și se folosește în industria parfumurilor, în farmacie etc. 2. (Fig.) Foarte curat. ♦ Subtil, fin. ♦ Inconsistent. [Cf. germ. ätherisch]. Vezi definitia »

pompátic, pompátică, adj. (înv.) pompos. Vezi definitia »

ACADÉMIC, -Ă adj. 1. referitor la academie. 2. propriu unei academii; distins; solemn, convențional, rece. (< fr. académique, lat. academicus) Vezi definitia »