Definita cuvantului facere
FÁCERE, faceri, s. f. Acțiunea de a (se) face și rezultatul ei. ◊ Facere de bine = binefacere. ♦ (În credințele religioase) Creare a lumii de către Dumnezeu. ◊ Facerea sau Cartea facerii = cartea întâi din Vechiul Testament; geneza. ♦ Construire, zidire. ♦ Naștere. – V. face.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu facere
RADIOASCULTÁRE s. f. 1. Ascultare a emisiunilor de radio2. 2. Post, serviciu care se ocupă cu ascultarea emisiunilor de radio2. 3. Timp rezervat ascultării în emisiunile radioamatorilor. [Pr.: -di-o-] – Radio2 + ascultare. Vezi definitia »
dughenizare, dughenizări s. f. (peior.) proces de invadare a spațiilor publice de către chioșcurile și magazinele micilor comercianți privatizați după 1989. Vezi definitia »
SEDÚCERE s.f. Acțiunea de a seduce și rezultatul ei; seducție. [< seduce]. Vezi definitia »
OBIJDUÍRE, obijduiri, s. f. (Înv.) Faptul de a obijdui; asuprire, împilare. Ofensă, jignire. – V. obijdui. Vezi definitia »
DIJMUÍRE, dijmuiri, s. f. Acțiunea de a dijmui și rezultatul ei; dijmuială, dijmuit. – V. dijmui. Vezi definitia »