SEMÁNTIC, -Ă, semantici, -ce, s. f., adj. I. S. f. 1. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studierea sensurilor cuvintelor și a evoluției acestor sensuri; semasiologie, semantism. 2. (Log.) Teoria interpretării unui anumit sistem formalizat prin alt sistem formalizat. II. Adj. Care ține de semantică (I 1), care se referă la sensurile cuvintelor; semasiologic. – Din fr. sémantique. Vezi definitia »

CLÍNIC, -Ă I. adj. făcut în clinică, la patul bolnavilor. II. s. f. (secție a unui) spital pentru cercetări științifice sau pentru învățământul practic al studenților. ◊ instituție medicală unde un anumit medic specialist acordă asistență sau tratament bolnavilor. (< fr. clinique, lat. clinicus, gr. klinikos) Vezi definitia »

lisérgic adj. Acid ~ = substanță dintr-unul din alcaloizii cornului-secarei, cu proprietăți halucinogene și cu acțiune opusă serotoninei (< fr. lysergique). Vezi definitia »

EPIDEMIOLÓGIC, -Ă, epidemiologici, -ce, adj. Referitor la epidemiologie, de epidemiologie. ◊ Aviz epidemiologic = aviz care atestă absența sau prezența contaminării cu o boală contagioasă [Pr.: -mi-o-] – Din fr. épidémiologique. Vezi definitia »

spitălátic, spitălátică, adj. (reg.) bolnăvicios, pentru internat în spital. Vezi definitia »