CIRCUMLOCÚȚIE s. f. expunere pe ocolite a unei idei care poate fi redată direct, mai concis; perifrază. (< fr. circonlocution, lat. circumlocutio) Vezi definitia »

ALOKINEZÍE (‹ fr.) s. f. (MED.) Tulburare de coordonare constînd în faptul că o mișcare comandată unui membru superior sau inferior este executată de membrul simetric. Vezi definitia »

bogătie, amundență, avere Vezi definitia »

ODONTOLOGÍE s. f. ramură a anatomiei care studiază bolile dinților și ale țesuturilor învecinate. (< fr. odontologie) Vezi definitia »

BALNEOGEOLOGÍE s.f. Studiul relațiilor dintre apele minerale și structura geologică respectivă. [Pron. -ne-o-ge-o-. / < fr. balneogéologie]. Vezi definitia »