Definita cuvantului continuum
CONTÍNUUM s. n. 1. (Fil.) În filozofia clasică, realitatea materială considerată ca un tot, părțile căruia, unite între ele fără soluție de continuitate, au o limită unică și comună. 2. (Fiz., în sint.) Continuum spațio-temporal = Sistem de o coordonată temporală și trei spațiale, care permite localizarea oricărui obiect fizic sau eveniment. 3. (Mat.) Mulțimea numerelor reale, incluzându-le atât pe cele raționale, cât și pe cele iraționale. ♦ (P. ext.) O mulțime compactă, care nu se poate împărți în două submulțimi, astfel încât nici una dintre ele să nu conțină cel puțin un punct de acumulare al celeilalte. (lat. continuum < n. al lui continuus = continuu) [GDLC, MW]
Sursa: Neoficial
Sursa: Neoficial
Cuvinte ce rimeaza cu continuum
ILÉUM s.n. v. ileon. Vezi definitia »
EPONICHÍUM s. n. fâșie subțire a pliului de piele atașat la baza unghiei. (< lat. eponychium) Vezi definitia »
ACÚM adv. 1. În prezent, în momentul de față. Pornește chiar acum (CREANGĂ). ♢ Expr. Acu-i acu = a sosit momentul hotărâtor. ♦ În împrejurările actuale. 2. Îndată, imediat. 3. Înainte cu... Acum doi ani. [Var.: acú, acúma adv.] – Lat. eccum-modo. Vezi definitia »
ÓPIUM s. n. v. opiu. Vezi definitia »
BÚCIUM2, buciume, s. n. (Pop.) 1. Trunchi sau tulpină de arbore; (în special) butuc de viță de vie. 2. Butucul roții carului, în care sunt înfipte spițele. – V. arom. bucium, megl. buciun „buștean”. Vezi definitia »