TETRACHÉNĂ, tetrachene, s. f. Fruct format din patru achene, care se desfac numai la maturitate. – Din fr. tetrakène. Vezi definitia »

DRÓPICĂ s. f. (Med.; pop.) Hidropizie. – Din ngr. drópikas (= idrópikus). Vezi definitia »

TRANSCURÉNȚĂ s. f. complicație care apare pe neașteptate în cursul unei boli. (< transcurent + -ență) Vezi definitia »

SULFHEMOGLOBÍNĂ s. f. hemoglobină modificată în cursul intoxicării cu hidrogen sulfurat sau cu sulfamide. (< fr. sulfhémoglobine) Vezi definitia »

POLIOMIELÍTĂ s.f. Boală infectocontagioasă cauzată de un virus, care se caracterizează prin temperatură, tulburări în starea generală a organismului și paralizii; paralizie infantilă. [< fr. poliomyélite, cf. gr. polios – cenușiu, myelos – măduvă]. Vezi definitia »