DENEGÁ vb. tr. a nega, a tăgădui; a refuza. (< lat., it. denegare) Vezi definitia »

CÂȘTIGÁ, câștíg, vb. I. 1. Tranz. A obține bani sau alte bunuri materiale (prin muncă, prin speculații, prin exploatare, la jocuri de noroc etc.); p. ext. a dobândi, a obține experiență, cunoștințe etc. ♦ A recupera timpul (pierdut). 2. Tranz. A atrage de partea sa; a cuceri. Câștigase simpatia tuturor. 3. Tranz. A obține, a cuceri victoria (într-o competiție sportivă, într-un proces etc.). 4. Intranz. A deveni mai bogat în..., a-și spori conținutul, calitatea, greutatea. – Lat. castigare. Vezi definitia »

pițigá, pițíg, vb. I (reg.; înv.) 1. a pișca, a ciupi, a pișcura. 2. (despre aluat) a tăia. 3. (despre băuturi, condimente, mâncăruri și mirosuri) a înțepa, a ustura. 4. (despre haine; material textil) a însăila. Vezi definitia »

cîzlár-aga s. m. – Căpetenie a eunucilor. Tc. kizlar agasi „căpetenie a fetelor” (Șeineanu, II, 34). Alecsandri folosește numai cîzlar sólo, cu accepția de eunuc, a cărei întrebuințare nu pare a fi justificată nici de sens, nici de uzul turc. Vezi definitia »

MONOFTONGÁ vb. I. tr., refl. (Despre diftongi) A (se) reduce la un sunet simplu; a deveni sau a face să devină monoftong. [P.i. 3, 6 -ghează. / < fr. monophtonguer]. Vezi definitia »