CIOBĂNCÚȚĂ, ciobăncuțe, s. f. Ciobăniță. – Din ciobancă (< cioban + suf. -că) + suf. -uță. Vezi definitia »

SUPRADÓZĂ, supradoze, s. f. Doză exagerată (de droguri); supradozaj. – Supra- + doză (după fr. surdose). Vezi definitia »

hlamídă (hlamíde), s. f. – Mantie. – 2. Mantie împărătească. Ngr. χλαμύδα, în parte prin intermediul sl. chlamida (sec. XVII) și modern din fr. chlamyde, cu primul sens. Vezi definitia »

OSTIÓLĂ s. f. 1. orificiu microscopic la frunze, prin care se face schimbul de gaze cu atmosfera. 2. revărsare de materie semilichidă formând mușuroaie de noroi în regiunile periglaciare cu îngheț peren. (< fr. ostiole, lat. ostiolum) Vezi definitia »

VIRÓLĂ, virole, s. f. 1. Inel mic de metal care strânge mânerul de lemn al unui cuțit, al unei unelte etc. pentru a-l împiedica să crape. 2. Cilindru format din foi de tablă nituite sau sudate, care intră în construcția unei clădiri, a unui rezervor etc. – Din fr. virole. Vezi definitia »