OPORTÚN, -Ă, oportuni, -e, adj. Care se întâmplă, care se face la momentul potrivit; adecvat situației, împrejurărilor; potrivit, indicat, nimerit, favorabil. – Din fr. opportun, lat. opportunus. Vezi definitia »

Un metal, de obicei aluminiu, care a fost acoperit cu un invelis protector sau decorativ de oxid, printr-un proces de conversie electrochimicala. Procesul de anodizare afecteaza suprafata la fel ca interiorul metalului. Partile anodizate sunt durabile, nu isi pierd lustrul, rezista abraziunilor si isi mentin aparenta pentru o perioada lunga de timp Vezi definitia »

HUN, huni, s. m. Persoană dintr-un neam mongolic care, în sec. IV-V, a pătruns până în apusul Europei, trecând și prin țara noastră. – Din fr. Huns, lat. Hunni. Vezi definitia »

un bou Vezi definitia »

1. un lucru(fapt) fara prea multa importanta; 2. denumire data unor fiinte(plante,lucruri) mici cu inteles diminutiv Vezi definitia »