hábă² s.f. sg. (reg.) boală rea, bube rele; sifilis, lues, frențe. Vezi definitia »

CARIOMITÓZĂ s.f. (Biol.) Totalitatea modificărilor suferite de nucleu în timpul cariochinezei. [Cf. gr. karyon – nucleu, mitos – filament]. Vezi definitia »

pârvă, pârve, s.f. (înv.) femeie depravată. Vezi definitia »

STRÁȚĂ s. f. registru contabil în care se înregistrează toate operațiile economice și financiare ale unei întreprinderi. (< germ. Strazze) Vezi definitia »

SĂRĂTÚRĂ, sărături, s. f. 1. Faptul de a fi sărat; sare conținută de ceva. 2. Teren bogat în săruri minerale solubile, cu fertilitate scăzută; p. ext. pășune care se întinde pe un astfel de loc. 3. Mâncare preparată cu (prea multă) sare; aliment conservat cu sare. – Săra + suf. -ătură sau lat. salatura. Vezi definitia »