ELÍN, -Ă, adj. v. elen. Vezi definitia »

marín (marínă), adj. – De mare. Fr. marin. – Der. marină, s. f., din fr. marine; marinar, s. m. (soldat la marină; Arg., avort, făt avortat), din it. marinaro, cf. ngr. μαρινάρης; marinăresc, adj. (de marină, de marinar); marinărește, adv. (ca marinarii); marina, vb. (a conserva carne sau pește), din fr. marinade; submarin, s. n., după fr. sous-marin. Vezi definitia »

CONCUBÍN, -Ă s.m. și f. Cel care trăiește în concubinaj. [< fr. concubin, cf. lat. concubinus – tovarăș de pat]. Vezi definitia »

MUSCADÍN s. m. nume dat în Franța, după 9 termidor 1794, regaliștilor eleganți. (< fr. muscadin) Vezi definitia »

ACVILÍN, -Ă, acviline, adj. (În sintagmele) Nas acvilin = nas coroiat (ca ciocul acvilei 1). Privire acvilină = privire aspră, pătrunzătoare, tăioasă (caracteristică acvilelor 1). – Din lat. aquilinus, fr. aquilin. Vezi definitia »