POLEIÉR, poleieri, s. m. (Rar) Poleitor. [Pr.: -le-ier] – Polei² + suf. -ar. Vezi definitia »

PARAMÉR s.n. (Biol.) Fiecare dintre cele două părți simetrice ale unui organism sau organ cu simetrie bilaterală. [< germ. Paramer, cf. gr. para – alături, meros – parte]. Vezi definitia »

PRESSE-PAPIER s.n. v. prespapier. Vezi definitia »

ETRIÉR, etriere, s. n. 1. Piesă în formă de U utilizată pentru asamblarea barelor de tracțiune ale vehiculelor, ca mâner pentru pârghiile de acționare ale întrerupătoarelor electrice etc. 2. Element de armătură transversală care înconjoară armătura longitudinală la construcțiile de beton armat. [Pr.: -tri-er] – Din fr. étrier. Vezi definitia »

BERBÉR, -Ă s. m. f. (pl.) grup de populații din nordul Africii, urmașe ale vechilor libieni. ◊ (s. f.) limbă din familia de limbi hamito-semitice vorbită de berberi. (< fr. berbère) Vezi definitia »