Definita cuvantului alegație
ALEGÁȚIE s.f. (Jur.) Invocare a unei păreri, a unei idei etc. pentru a justifica ceva sau pentru a întări o afirmație. [Gen. -iei, var. alegațiune s.f. / cf. fr. allégation, lat. allegatio].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu alegație
cănășúie, cănășúi, s.f. (reg.) cană mică pentru lichide. Vezi definitia »
PRĂPÁSTIE, prăpăstii, s. f. Povârniș înalt și abrupt, situat de obicei într-o regiune muntoasă; hău, abis, genune. ◊ Expr. A duce (sau a împinge, a băga pe cineva) în prăpastie = a pricinui (cuiva) mari neajunsuri; a duce la pierzanie, la pieire, a distruge. A fi (sau a se afla) pe (sau la) marginea prăpastiei = a se afla într-o situație extrem de critică. A spune (sau a vorbi) prăpăstii = a) a spune lucruri care înspăimântă; b) a spune lucruri lipsite de rațiune, prostii, bazaconii. ♦ Fig. Nenorocire, dezastru; primejdie mare. ♦ (Înv. și pop.) Noian de ape; adâncul apelor. [Pl. și: prăpastii] – Din sl. propastĩ. Vezi definitia »
COSMOCRAȚÍE s.f. (Rar) Monarhie universală (preconizată de antici). [Gen. -iei. / < fr. cosmocratie, cf. gr. kosmos – univers, kratos – putere]. Vezi definitia »
DEXTROCARDÍE s.f. Situare a inimii în partea dreaptă a toracelui. [Gen. -iei. / < fr. dextrocardie, cf. lat. dextra – dreapta, gr. kardia – inimă]. Vezi definitia »
COLOCOLOSTOMÍE s. f. operație de unire a două anse ale colonului3. (<fr. colo-colostomie) Vezi definitia »