MICIURINÍSM s.n. Teorie elaborată de I. V. Miciurin, care se referă la metoda de hibernare artificială, de educare dirijată și de selecție artificială, având în vedere că variațiile individuale au caracter adecvat ca urmare a unității organism-mediu, iar ereditatea nu este legată de un anumit substrat. [Pron. -ciu-. / < Miciurin – biolog sovietic + -ism]. Vezi definitia »

MAGNETÍSM s. n. 1. Proprietatea pe care o au corpurile magnetice de a se magnetiza. ◊ Magnetism terestru (sau pământesc) = totalitatea fenomenelor magnetice caracteristice Pământului. Magnetism animal = fluid universal care ar străbate toate corpurile însuflețite și care s-ar transmite (în anumite condiții) de la om la om; concepție și ansamblu de procedee terapeutice bazate pe proprietățile acestui fluid. 2. Parte a fizicii care studiază proprietățile magnetice ale materiei. – Din fr. magnétisme, germ. Magnetismus. Vezi definitia »

LAXÍSM s. n. sistem (teologic, filozofic, politic) tolerant, care susține că în absența unei interdicții, evidente, o acțiune poate fi înfăptuită, mai ales dacă există temeiuri bine determinate. (< fr. laxisme) Vezi definitia »

AUTOMOBILÍSM s. n. Sport practicat cu ajutorul automobilului. [Pr.: a-u-] – Din fr. automobilisme. Vezi definitia »

SITUAȚIONISM s. n. mișcare contestatară îndreptată împotriva structurilor actuale ale societății. (< fr. situationnisme) Vezi definitia »