MONOLÓG s.n. 1. Scenă dintr-o piesă de teatru în care vorbește un singur personaj. ♦ Mică piesă comică recitată de un singur personaj. ◊ Monolog interior = modalitate specifică prozei de analiză psihologică, în care un personaj introspectează propriile stări sufletești. 2. Vorbire cu sine însuși a cuiva. [Pl. -oage, -oguri. / cf. fr. monologue, gr. monologos < monos – singur, logos – vorbire]. Vezi definitia »

ETOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în etologie (2). [Cf. it. etologo]. Vezi definitia »

ștalóg (-oáoge), s. n. – (Banat) Grajd, staul. – Var. ștală. Sb. štalog (Candrea), var. directă din germ. Stalle. Este dubletul lui stal, s. n. (fotoliu, în sălile de spectacol), mr. stală, din fr. stalle, it. stallo; der. instala, vb., din fr. installer; instalați(un)e, s. f.; instalator, s. m. Vezi definitia »

FENOMENOLÓG, fenomenologi, s. m. Filozof adept al fenomenologiei. – Din fr. phénoménologue Vezi definitia »

CÂRCIÓG, cârcioguri, s. n. (Reg.) Tertip, șiretlic, chichiță. [Var.: cârcióc s. n.] – Din ucr. krucok. Vezi definitia »