opleán (opléne), s. n. – Fiecare din cele două lemne transversale care leagă și susține tălpile saniei; scaun, slai. – Var. opleană. Sb., slov., ceh. oplen, rut. opleno (Tiktin). Cf. pleană, s. f. (Bucov., pană, ic; grindei; Banat, cusur), care pare a fi același cuvînt, poate încrucișat cu peană „ic”. Vezi definitia »

dicián, diciéni, s.m. (reg.) intendent la mânăstire, iconom, casier, dichiu. Vezi definitia »

CARTOMANCIÁN, -Ă s. m. f. ghicitor în cărți. (< fr. cartomancien) Vezi definitia »

PRETORIÁN, -Ă I. adj. care ține de pretor, al pretorului (1). ♦ gardă ~ă = corp de soldați care formau garda pretorului în vechea Romă și, mai târziu, garda personală a împăraților romani. II. s. m. soldat din garda pretoriană. (< lat. praetorianus, fr. prétorien) Vezi definitia »

VIRGILIÁN, -Ă adj. propriu poetului Virgiliu; în maniera poeziei lui. (< fr. virgilien) Vezi definitia »