BURNIȚÓS, -OÁSĂ, burnițoși, -oase, adj. Cu burniță; ploios. – Burniță + suf. -os. Vezi definitia »

CATARÓS, -OÁSĂ adj., s. m. f. (bolnav) de catar. (< fr. catarrheus) Vezi definitia »

HRISMÓS s. n. (Grecism înv.) Prorocie, oracol. – Ngr. krismos. Vezi definitia »

ABANÓS s. m. Lemnul unor specii de copaci exotici, mai ales din India, greu, tare, foarte durabil, de culoare neagră, folosit pentru fabricarea unor mobile de lux, a instrumentelor muzicale de suflat etc.; eben (Dyospyros). ◊ Păr de abanos = păr de culoare neagră lucioasă. – Din tc. abanoz. Vezi definitia »

(ἀποφατικῶς — apofatikos = negând, prin negație; de la ἀποφάσκω — apofasko = a nega)— modalitate de cunoaștere a lui Dumnezeu prin antinomie, adică pe calea negației și pe calea afirmației. Calea apofatică înseamnă cunoașterea lui Dumnezeu prin negație. Dumnezeu este necuprins, nemărginit, incognoscibil pe calea rațiunii; Vezi definitia »