TÉHNIC¹, -Ă I. adj. referitor la tehnică; propriu unei arte, unei meserii etc. ♦ termen ~ = termen care denumește o anumită noțiune dintr-un domeniu al științei, al tehnicii etc. II. s. f. 1. ansamblu de unelte și deprinderi de producție, dezvoltate în cursul istoriei, care permit omenirii să acționeze asupra naturii înconjurătoare cu scopul producerii bunurilor materiale. 2. ~ de luptă = totalitatea mijloacelor de luptă și auxiliare cu care sunt înzestrate forțele armate. 3. ansamblu de prescripții metodologice folosite pentru o acțiune eficientă, atât în sfera producției materiale, cât și a celei spirituale. (< fr. technique, lat. technicus, germ. technisch, /II/ Technik) Vezi definitia »

PELÁGIC, -Ă adj. Format sub acțiunea mării; marin. ♦ Zonă pelagică = zonă din largul mărilor și oceanelor, începând de la adâncimea de 200 m până la fundul apei. ♦ (Despre plante și animale) Care plutește sau înoată liber în zona pelagică. [< fr. pélagique, cf. gr. pelagos – mare]. Vezi definitia »

PERSPECTÍVIC, -Ă adj. Perspectiv. [Cf. germ. perspektivisch]. Vezi definitia »

EMBRIOTÓMIC, -Ă adj. Referitor la embriotomie. [< fr. embryotomique]. Vezi definitia »

ATÓNIC, -Ă adj. aton (1). (< fr. atonique) Vezi definitia »