nepoțíe s.f. (înv.) stare, calitate de nepot; legătură de consangvinitate. Vezi definitia »

-GLOSÍE elem. v. gloso-. Vezi definitia »

FILOZOFÍE, filozofii, s. f. 1. Știință constituită dintr-un ansamblu închegat de noțiuni și idei, care interpretează și reflectă realitatea sub aspectele ei cele mai generale; concepție generală despre lume și viață. 2. Totalitatea concepțiilor și a principiilor metodologice care stau la baza unei discipline sau a unei științe. 3. (Rar) Atitudine (înțeleaptă) față de întâmplările vieții; mod specific de a privi problemele vieții. 4. (Fam.) Lucru greu de făcut, problemă greu de rezolvat. – Din ngr. philosophia, fr. philosophie. Vezi definitia »

PEROMELÍE s. f. anomalie congenitală la care extremitățile se termină în bont, prin reducerea oaselor mâinii sau piciorului. (< fr. péromélie) Vezi definitia »

AFABULÁȚIE s. f. 1. ansamblul faptelor, episoadelor care constituie acțiunea unei opere literare; fabulație (3). 2. morala unei fabule. (< fr. affabulation, lat. affabulatio) Vezi definitia »