EXTRÁCȚIE s.f. 1. Scoatere afară, extragere; (spec.) scoaterea unui dinte, a unei măsele. 2. (Rar) Origine, proveniență. [Gen. -iei, var. extracțiune s.f. / < fr. extraction, lat. extractio]. Vezi definitia »

ELECTROCARDIOGRAFÍE s. f. metodă de diagnostic bazată pe înregistrarea electrică a biocurenților produși de contracțiile inimii. (< fr. électrocardiographie) Vezi definitia »

păunoáie, păunoáie, s.f. (reg.) păuniță. Vezi definitia »

GINGÍE, gingii, s. f. Țesut¹ (3) care învelește rădăcinile și o parte din corpul dinților și al măselelor. [Var.: (înv. și reg.) gíngenă, gíngină s. f.] – Lat. gingiva. Vezi definitia »

STEREOGRAFÍE s. f. arta de a reprezenta prin proiecții forma corpurilor solide pe o suprafață plană. (< fr. stéréographie) Vezi definitia »