DIALÉCTICĂ s.f. I. (Ant.) Arta de a ajunge la adevăr descoperind contraziceri în raționamentul adversarului. II. Teorie generală despre dezvoltarea naturii, societății și gândirii, precum și metodă de cunoaștere și de transformare a lumii. [Cf. fr. dialectique, germ. Dialektik, lat. dialectica, gr. dialektike < dialegomai – discut]. Vezi definitia »

SACÚLĂ s.f. (Anat.) Formațiune saciformă de dimensiuni mici; rest de cavitate generală (celom) la unele artropode etc. ♦ Una dintre încăperile urechii interne. [Var. sacul s.n. / < fr. saccule, cf. lat. sacculus – sac mic]. Vezi definitia »

STÉLĂ, stele, s. f. Mic monument cu caracter comemorativ, în formă de coloană sau de pilastru, alcătuit dintr-un singur bloc de piatră și purtând de obicei inscripții sau sculpturi, specific antichității. – Din fr. stèle. Vezi definitia »

AERODÍNĂ, aerodine, s. f. Vehicul aerian mai greu decât aerul¹. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérodyne. Vezi definitia »

CLAVIATÚRĂ, claviaturi, s. f. 1. Totalitatea clapelor la pian, la orgă, la acordeon, la mașina de scris etc. 2. Totalitatea butoanelor de comandă care pun în funcțiune un mecanism, o mașină etc. [Pr.: -vi-a-] – Din germ. Klaviatur. Vezi definitia »