FLUORESCÉNT, -Ă, fluorescenți, -te, adj. Care prezintă fluorescență; bazat pe fluorescență. ◊ Tub fluorescent = izvor de lumină bazat pe principiul descărcării electrice într-un amestec de gaze și vapori de mercur aflat într-un tub de sticlă. [Pr.: flu-o-] – Din fr. fluorescent. Vezi definitia »

ASOLAMÉNT, asolamente, s. n. Tehnică a împărțirii unui teren cultivabil în mai multe loturi (în raport cu numărul de plante care urmează a fi cultivate) și a repartizării (prin rotație) a fiecărei plante pe un lot anumit. – După fr. assolement. Vezi definitia »

ARDÉNT, -Ă adj. 1. înflăcărat, înfocat, pasionat. 2. (despre nave) care, sub acțiunea vântului, se întoarce cu prora în direcția din care bate vântul. (< fr. ardent, lat. ardens) Vezi definitia »

AFLORIMÉNT s.f. (Geol.) Parte a unui zăcământ care apare la suprafața solului. ♦ Loc unde rocile din subsol apar la suprafața scoarței pământești datorită eroziunii. [Pl. -te. / după fr. affleurement]. Vezi definitia »

absolvént, -ă s.m. f. cel care a absolvit o formă de învățământ. (< germ. Absolvent, lat. absolvens) Vezi definitia »