COMITÁTIV, -Ă adj. (lingv.) care exprimă ideea de asociere. (<fr. comitatif) Vezi definitia »

REFLEXÍV,-Ă, reflexivi, -e, adj. 1. (În sintagmele) Pronume reflexiv = pronume care ține locul numelui unui obiect asupra căruia se exercită, direct sau indirect, acțiunea verbului și care e identic cu subiectul verbului. Verb reflexiv = verb însoțit de pronume reflexiv. ♦ (Substantivat, n.) Funcțiunea verbului reflexiv. 2. (Despre oameni) Predispus la reflecție; meditativ, gânditor. ♦ (Despre manifestări, realizări ale oamenilor) Care denotă reflecție (1), care se realizează prin reflecție. 3. (Mat.; în sintagma) Relație reflexivă = relație care are proprietatea de reflexivitate (2). – Din fr. réflexif, germ. reflexiv. Vezi definitia »

ACUZATÍV s. n. caz al declinării care exprimă unele complemente și unele atribute. (< lat. accusativus, fr. accusatif) Vezi definitia »

INCISÍV¹ s. m. cei patru dinți din față care taie alimentele. (< it. incisive) Vezi definitia »

substantiv neutru (pl. ștrafuri) – căruță; regionalism din Transilvania, etimologie necunoscuta. Vezi definitia »