VĂTÁJNIȚĂ, vătajnițe, s. f. (Înv.) Bucată de pământ, proprietate a unui sat sau a unei biserici. Vezi definitia »

PEPTIDÁZĂ s. f. enzimă care catalizează descompunerea peptidelor. (< fr. peptidase) Vezi definitia »

șánsă (șánse), s. f. – Noroc, probabilitate favorabilă. Fr. chance. Vezi definitia »

HALÉNĂ s. f. (Livr.) Aer care iese din plămâni prin expirație. – Din fr. haleine. Vezi definitia »

SĂPTĂMẤNĂ, săptămâni, s. f. Perioadă de șapte zile consecutive, care se socotește (la noi) de luni dimineața până duminică seara și care se repetă de cincizeci și două de ori într-un an; p. gener. perioadă de șapte zile consecutive. ◊ (În cultul religiei creștine) Săptămâna Mare (sau a Patimilor) = ultima săptămână înainte de Paști. Săptămâna luminată (sau albă) = săptămâna care începe cu duminica Paștilor. Săptămâna brânzei = prima săptămână din postul Paștilor, în care Biserica ortodoxă permite să se mănânce lapte și derivatele lui. ◊ Expr. A fi (sau a intra) în săptămâna oarbă (sau chioară) = a nu-și da seama de realitate, a acționa pe negândite. ♦ (Cu determinări în genitiv) Interval de șapte zile consacrat în mod oficial unei anumite activități. Săptămâna cărții. ♦ (La pl.) Timp nedeterminat, cuprinzând un număr mare de zile. – Lat. septimana. Vezi definitia »