DUBITÁȚIE s.f. Figură retorică prin care oratorul arată că se îndoiește de adevărul celor spuse de el pentru a preveni obiecțiile; addubitație. [Gen. -iei, var. dubitațiune s.f. / cf. fr. dubitation, lat. dubitatio]. Vezi definitia »

TRIFURCÁȚIE s.f. Împărțire în trei; loc unde se trifurcă un drum. [Gen. -iei. / < fr. trifurcation]. Vezi definitia »

AFIBRINOGENEMÍE s. f. dispariție treptată a fibrinogenului din sânge. (< fr. afibrinogénémie) Vezi definitia »

MACHINÁȚIE s. f. v. mașinație. Vezi definitia »

acantologíe s.f. disciplină care studiază spinii. (< fr. acanthologie) Vezi definitia »