coșar, coșare, s.n. (pop.) 1. îngrăditură de nuiele pentru adăpostul vitelor, cailor și al oilor; staul. 2. acaret pentru uscatul și păstratul porumbului; pătul, porumbar, sâsâiac. 3. împletitură de nuiele fără fund, pusă peste loitrele carului, pentru căratul porumbului. 4. împletitură de nuiele pentru uscat poame; loșniță, slaniță. 5. locuință ciobănească primitivă. 6. casă proastă, fără ferestre; bordei. Vezi definitia »

ILIȘÁR, ilișari, s. m. (Înv.) Persoană însărcinată cu adunarea ilișului. – Din iliș + suf. -ar. Vezi definitia »

ȚÂNȚÁR², țânțari, s. m. (La pl.) Nume dat populației aromâne din Macedonia de populația slavă localnică; (și la sg.) persoană care face parte din această populație. – Et. nec. Vezi definitia »

inginer financiar expr. (pub., peior.) autor al unei escrocherii / fraude de mari proporții. Vezi definitia »

GOȘTINÁR, goștinari, s. m. Slujbaș însărcinat cu încasarea goștinei. – Goștină + suf. -ar. Vezi definitia »