FRÂNT, -Ă, frânți, -te, adj. 1. (Despre obiecte tari) Rupt² (în două) prin îndoire, lovire sau apăsare puternică. ♦ (Despre oase sau membre) Fracturat. ♦ Spart, zdrobit, stricat. ◊ Expr. A nu avea (nici o) para frântă = a nu avea nici un ban. 2. (Despre linii sau lucruri asemănătoare cu o linie) Care prezintă unghiuri, îndoituri, întorsături. 3. (Despre oameni) Îndoit de mijloc. 4. Fig. Zdrobit de oboseală; sleit, extenuat. ◊ Expr. Beat frânt = foarte beat, beat mort. 5. Fig. Învins, înfrânt. – V. frânge. Vezi definitia »

IMPOZÁNT, -Ă adj. Care impune respect sau admirație; impunător, mândru. [Cf. fr. imposant]. Vezi definitia »

RELEVMÉNT s.n. Unghi format de o direcție de referință cu direcția unei raze vizuale sau cu direcția aparentă a unui emițător de unde electromagnetice. [Pl. -te. / < fr. relèvement]. Vezi definitia »

NECOMPETÉNT, -Ă, necompetenți, -te, adj. (Despre oameni) Care nu este competent; care nu are dreptul sau căderea de a face ceva; incompetent. – Ne- + competent. Vezi definitia »

VĂRSĂMẤNT s.n. Depunere a unei sume de bani la o instituție financiară. ♦ Plată a unei sume de bani. [Cf. fr. versement, it. versamento]. Vezi definitia »