LABIRINTODÓNT, labirintodonți, s. m. (La pl.) Grup de amfibieni fosili din triasic, ai căror dinți au încrețituri sinuoase; (și la sg.) animal din acest grup. – Din fr. labyrinthodontes, engl. labyrinthodonta. Vezi definitia »

ALINIAMÉNT, aliniamente, s. n. 1. Linie dreaptă, determinată pe un teren prin poziția mai multor puncte sau obiecte; p. ext. poziția mai multor puncte sau obiecte de-a lungul unei linii drepte. ◊ Aliniament de teren = linie de teren marcată prin jaloane, țăruși etc. 2. Porțiune dreaptă din traseul unei căi de comunicație, cuprinsă între două curbe consecutive. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. alignement. Vezi definitia »

FOTOLUMINESCÉNT, -Ă adj. Referitor la fotoluminescență. [Cf. fr. photoluminescent]. Vezi definitia »

ANODÓNT, -Ă I. adj. fără dinți. II. s. f. moluscă bivalvă de apă dulce cu șarniera fără dinți. (< fr. anodonte) Vezi definitia »

SECÁNT, -Ă, secanți, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Despre drepte, curbe) Care întretaie o linie, un plan. ◊ Plan secant = plan care intersectează una sau mai multe suprafețe. ♦ (Substantivat, f.) Dreaptă care intersectează în două puncte un cerc sau o curbă sau care intersectează una ori mai multe drepte sau plane. 2. S. f. Funcție trigonometrică care, înmulțită cu funcția cosinus, este egală cu funcția unitate. – Din fr. sécant. Vezi definitia »