ștírcă, ștírci, s.f. (reg.) 1. băț despicat la un capăt sau lopățică cu care se mestecă zerul pus la fiert. 2. băț cu ramificații la un capăt folosit la stroșirea strugurilor; mustuitor. 3. băț sau lopățică cu care se curăță de pământ brăzdarul și cormana plugului; orcic. 4. prăjină înfășurată la un capăt cu cârpe, folosită la spălatul țevilor de la alambic. 5. prăjină prevăzută la un capăt cu o bucată de scândură, folosită la amestecat varul, nisipul și apa în varniță. 6. (în forma: stircă) chibrit. Vezi definitia »

BUȘITÚRĂ, bușituri, s. f. Bușeală. – Din buși² + suf. -(i)tură. Vezi definitia »

TURTICÍCĂ, turticele, s. f. Turtișoară. – Din turtă + suf. -ic-ică. Vezi definitia »

plísă¹, plíse, s.f. (reg.) 1. loc adânc și liniștit în albia unui râu. 2. loc în pădure unde se adună lemnele pentru a fi transportate cu mașinile sau cu căruțele. 3. lemn pus de-a curmezișul unei ape curgătoare, pe care se așază butucii când se construiește o plută. Vezi definitia »

CÁPERĂ s.f. Mugur al caperului, întrebuințat drept condiment. [< it. cappero]. Vezi definitia »