TRIPSINOGÉN s. n. substanță secretată de pancreas, inactivă, care, în contact cu enterochinaza intestinală, se transformă în tripsină. (< fr. trypsinogène) Vezi definitia »

RÚMEN², RÚMENĂ, rúmeni, rúmene, adj. ~ (din sl. rumĕnŭ = roșu; cf. scr., slovac. rumen) Vezi definitia »

CAEN [cã], oraș în NV Franței (Normandia), legat de Marea Mînecii printr-un canal; 183.5 mii loc. (1982, cu suburbiile). Nod de comunicații. Expl. de min. de fier. Metalurgie, echipament electric, produse chimice și textile. Universitate (1432). Abația Sf. Ștefan fundată de Wilhelm (William) Cuceritorul (sec. 11-12). Biserica Saint-Pierre (sec. 11-13). Muzeu. A suferit mari distrugeri în timpul debarcării Aliaților în Normandia (1944). Vezi definitia »

SEPTOGÉN, -Ă adj. (Despre bacterii) Care produce putrefacție. [Cf. gr. septein – a putrezi, gennan – a naște]. Vezi definitia »

HAPTÉN s. n. substanță care, asociată cu o protidă, îi conferă calitățile unui antigen. (< fr. haptène) Vezi definitia »