REMÚU s. n. (Nav.) Contracurent în lungul malurilor unui curs de apă. ♦ (Met.) Remuu de aer = zonă instabilă a sistemului baric, unde apar curenți ascendenți și descendenți. [Var.: remú s. n.] – Din fr. remous. Vezi definitia »

DISCONTÍNUU, -UĂ adj. 1. lipsit de continuitate; intermitent. 2. direct (2). (< fr. discontinu, lat. discontinuus) Vezi definitia »

INGÉNUU, -UĂ, ingenui, -ue, adj., s. f. 1. Adj. Care vădește simplitate, naturalețe împletită cu sinceritate și cu naivitate, plin de ingenuitate; candid. 2. S. f. Rol, personaj, eroină care reprezintă o fată inocentă, pură, candidă; p. ext. persoană ingenuă. [Pr.: -nu-u] – Din lat. ingenuus, fr. ingénu. Vezi definitia »

ASÍDUU, -UĂ, asidui, -ue, adj. Stăruitor, sârguincios, zelos. – Fr. assidu (lat. lit. assiduus). Vezi definitia »

EXÍGUU, -UĂ adj. (Liv.) 1. Exact; exigent. 2. Mic, nesemnificativ, strâmt. [Pron. -gu-u. / cf. fr. exigu, lat. exiguus, it. esiguo]. Vezi definitia »