cérne (cérn, cernút), vb. – 1. A trece prin sită sau ciur. – 2. A ploua mărunt. – 3. A distinge, a observa, a examina. – 4. (Refl.) A aluneca, a pătrunde. – Mr. nțernu, nțearnire, istr. cernu. Lat. cĕrnĕre (Pușcariu 346; Candrea-Dens., 319; REW 1842; DAR); cf. v. it. cernere, prov., sp. cerner, v. fr. serdre, cat. cendre, port. cernir. – Der. cernător, s. m. (persoană care cerne); cernător, s. n. (ciur pentru nisip); cernut, s. n. (acțiunea de a cerne). Vezi definitia »

RADIOSTAȚIÚNE s.f. v. radiostație. Vezi definitia »

INVAZIÚNE s.f. v. invazie. Vezi definitia »

COMPREHENSIÚNE s. f. 1. putere de pătrundere, de înțelegere; comprehensivitate. 2. (log.) conținut (3). (< fr. compréhension, lat. comprehensio) Vezi definitia »

AFLICȚIÚNE, aflicțiuni, s. f. 1. Durere mare. 2. Pedeapsă directă. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. affliction. Vezi definitia »