DISPOZÍȚIE s. f. 1. prevedere obligatorie cuprinsă într-un act normativ; măsură, hotărâre luată de un organ ierarhic superior, obligatorie pentru organul în subordine; ordin. ♦ ~ de plată = ordin scris prin care o întreprindere, organizație, instituție etc. dispune băncii să facă anumite plăți din contul său; la ~ = la îndemână. 2. dispunere, așezare într-o anumită ordine; alcătuire potrivit unui anumit plan. 3. stare sufletească. 4. posibilitate de a dispune (de)... 5. aptitudine, înclinație; vocație. 6. (pl.) pregătiri, preparative. (< fr. disposition, lat. dispositio) Vezi definitia »

NEOFORMÁȚIE s. f. 1. neoplazie. 2. (geol.) acumulare (locală) care poate apărea în diferiți constituenți ai solului. (< fr. néoformation) Vezi definitia »

AFIBRINOGENEMÍE s. f. dispariție treptată a fibrinogenului din sânge. (< fr. afibrinogénémie) Vezi definitia »

DIAFANOMETRÍE s. f. studiul transparenței corpurilor. (< fr. diaphanométrie) Vezi definitia »

LARINGOTRAHEOTOMÍE s. f. deschidere chirurgicală a părții inflamate a laringelui și a traheei. (< fr. laryngo-trachéotomie) Vezi definitia »