RÁITĂ, raite s. f., interj. 1. S. f. (Fam.) Parcurgere a unui drum fără oprire (mari), trecere în grabă pe undeva, vizită scurtă. 2. Interj. (Înv.; în forma raita) Cuvânt de recunoaștere rostit de paznicii de noapte, când se apropiau unul de altul. – Din magh. rajta. Vezi definitia »

METEORÍTICĂ s.f. – V. meteoritic (2) [DEX'98] Vezi definitia »

fétvă, fetvále, s.f. (înv.) sentință dată de muftiu (interpretul legii mahomedane) în cazuri dificile (în perioada fanariotă). Vezi definitia »

MICROTURBÍNĂ s. f. turbină de dimensiuni reduse, folosită în microhidrocentrale. (< micro¹- + turbină) Vezi definitia »

căminiadă, căminiade s. f. (pub., iron.) procesul de repartizare a spațiilor de cazare studențești la început de an universitar, adesea contestat și umbrit de unele practici ilegale. Vezi definitia »