PIRPIRÍU, -ÍE, pirpirii, adj. 1. (Despre ființe) Care și-a încetat dezvoltarea normală sau a degenerat; firav, pipernicit, jigărit. 2. (Rar) Lipsit de avere. 3. (Despre oameni) Care este îmbrăcat sărăcăcios, jerpelit sau (prea) subțire; (despre îmbrăcăminte) prea subțire, nepotrivit cu vremea friguroasă, jerpelit. – Din tc. pırpıri. Vezi definitia »

CILÍCIU s. n. centură, cămașă aspră din păr de capră, care se purta pe piele de penitenți. (< fr. cilice, lat. cilicium) Vezi definitia »

1.Propriu unei fiinte, unui lucru sau unui fenomen;particular,distinctiv;2.Care se raporta la o unitate.s.n. caracterul propriu,particular (a ceva nal=suma a caracteristicilor unei culturi, arte, literaturi care provin din trasaturile proprii poporului si istoriei sale).[cf. fr. specifique, it. specifico] Vezi definitia »

AURÍU, -ÍE, aurii, adj. (Adesea fig.) De culoarea aurului (1), aurel, auros. [Pr.: a-u-] – Aur + suf. -iu. Vezi definitia »

ACHÍU², achiuri, s. n. 1. Bilă de încercare la jocul de biliard, care urmează să stabilească persoana care începe partida. 2. Tac². – Din fr. acquit. Vezi definitia »