ȘVĂBOÁICĂ, șvăboaice, s. f. Femeie care face parte din populația compusă mai ales din germani, colonizați în mod succesiv în Banat și în Transilvania prin sec. XVIII. – Șvab² + suf. -oaică. Vezi definitia »

ÎNVÂRTITÚRĂ, învârtituri, s. f. 1. Faptul de a (se) învârti; mișcare în cerc, învârtire. ♦ (Pop.) Întorsătură, cotitură. 2. Fig. Manevră, șiretlic. – Învârti + suf. -tură. Vezi definitia »

FÍLĂ, file, s. f. Fiecare dintre foile care alcătuiesc un caiet, o carte etc. formată din două pagini; p. ext. pagină. ◊ Expr. A cerceta (o lucrare) filă cu filă = (a cerceta, a verifica o lucrare) amănunțit, de la un capăt la altul, cu mare atenție. – Din ngr. filon. Vezi definitia »

CVADRATÚRĂ s.f. 1. Construire exclusiv cu rigla și cu compasul a unui pătrat care să aibă aria egală cu aria unei figuri date. ◊ Cvadratura cercului = problemă (nesoluționabilă) care constă în găsirea unui pătrat care să aibă aceeași suprafață cu un cerc dat și a cărui latură să aibă un raport rațional cu raza cercului; fig. problemă imposibil de rezolvat. 2. Poziție aparentă în care doi aștri priviți de pe pământ au o diferență de longitudine de 90⁰. [Var.: cuadratúră s.f.] – Din fr. quadrature. Vezi definitia »

CLORÓZĂ s.f. 1. Anemie cauzată de scăderea cantității de hemoglobină din sânge. 2. Îngălbenire (totală sau parțială) a organelor verzi ale plantelor, cauzată de distrugerea clorofilei din celule. [< fr. chlorose, cf. gr. chloros – verde]. Vezi definitia »