INTERNAȚIONALÍSM s. n. 1. solidaritate, cooperare între națiuni, popoare, țări, clase și partide independente, egale în drepturi, pe baza unor interese și vederi comune, în scopul sprijinului reciproc al progresului și păcii. 2. cuvânt internațional. (< fr. internationalisme) Vezi definitia »

EMPIRIOCRITICÍSM s. n. curent filozofic pozitivist care rupea experiența, de materie și concepea lumea ca un simplu complex de senzații, negând existența obiectivă a realității lumii; machism. (< rus. empiriokritițizm) Vezi definitia »

CHIETÍSM s.n. Concepție etică-religioasă care recomandă contemplația mistică, negând importanța practicii rituale. ♦ (P. ext.) Orice concepție care consideră pasivitatea contemplativă ca ideal al vieții. [Pron. chi-e-, scris și quietism, var. cvietism s.n. / < fr. quiétisme, cf. lat. quies – liniște]. Vezi definitia »

FILANTROPINÍSM s.n. Mișcare pedagogică din sec. XVIII, care, urmând teoriile lui J. J. Rousseau, voia să făurească o educație firească și umană a copiilor; filantropism. [< germ. Philanthropinismus]. Vezi definitia »

EMOTIVÍSM s. n. școală etică neopozitivistă care consideră că fundamentul noțiunilor și al judecăților morale este pur emotiv, exprimând doar intențiile și dorințele celui care le enunță. (< fr. émotivisme) Vezi definitia »