spusăciúne s.f. (înv.) zisă, spusă, spusătură. Vezi definitia »

júne (júni), s. m. – 1. Tînăr, flăcău. – 2. Bărbat neînsurat, burlac. – 3. (Adj.) Tînăr. – Mr. gione „puternic, viteaz”, megl. june, istr. jure. Lat. jŭvĕnis (Pușcariu 921; Candrea-Dens., 920; REW 4642; DAR; Diez, Gramm., I, 155), cf. it. giovine, prov. jovne, fr. jeune, sp. joven, port. jovem. Uzul adj. este neol., împrumutat din fr. jeune. Der. junețe, s. f. (tinerețe), cu suf. -ețe, der. neologic, imitînd it. giovinezza, fr. jeunesse; juni, vb. (a trăi ca burlac); junie, s. f. (tinerețe; feciorie), cu suf. -ie; junime, s. f. (tineret, tinerime), cu suf. colectiv -ime; junimist, s. m. (membru al unei celebre asociații literare fondate la Iași, în 1867, cu numele de Junimea). Vezi definitia »

GĂLĂȚÉNE s.f. pl. – V. gălățean (3) [DEX'98] Vezi definitia »

DEPRESIÚNE s.f. I. 1. Întindere de teren înconjurată de înălțimi; adâncitură de teren de întindere mare. 2. Presiune atmosferică inferioară valorii normale a presiunii dintr-un loc, oarecare. II. (Fig.) Tristețe (profundă), mâhnire; deprimare. III. Scădere a valorilor, a acțiunilor etc. , cauzată de o criză. [Pron. -si-u-. / cf. fr. dépression, lat. depressio]. Vezi definitia »

MENȚIÚNE s. f. 1. menționare; specificare, precizare. 2. distincție constând în citarea cu elogii a cuiva în urma unui concurs. (< fr. mention, lat. mentio) Vezi definitia »