DECÓNT, deconturi, s. n. Justificare amănunțită, pe bază de acte, a folosirii unei sume (primite); (concr.) document, formular cu ajutorul căruia se face justificarea unor cheltuieli. – Din fr. décompte. Vezi definitia »

ASPIRÁNT, -Ă, aspiranți, -te, s. m. și f. Persoană care aspiră la ceva, care dorește să obțină ceva. ♦ Persoană care, după trecerea examenului de stat, se pregătește pentru titlul superior de „candidat în științe”. – Fr. aspirant (rus. aspirant). Vezi definitia »

SUPERINTENDÉNT, superintendenți, s. m. (În Biserica evanghelică) 1. Preot care supraveghează o eforie. 2. Episcop. – Din germ. Superintendent. Vezi definitia »

CLEMÉNT, -Ă adj. iertător, indulgent, îndurător, milos, bun. (< fr. clément, lat. clemens) Vezi definitia »

AMORTISMÉNT, amortismente, s. n. Stingere treptată a unei datorii, a unei rente etc. – Din fr. amortissement. Vezi definitia »