ANABOLÍSM s. n. asimilație (2). (< fr. anabolisme) Vezi definitia »

OPERAȚIONALÍSM s. n. (Fil.) 1. Concepție gnoseologică neopozitivistă potrivit căreia noțiunile nu pot avea decât conținut operațional, întrucât semnificațiile sunt generate de operații intelectuale. 2. Metodologie care pune în evidență funcția operatorie, instrumentală a conceptelor și a teoriilor științifice. [Pr.: -ți-o-] – Din engl. operationalism. Vezi definitia »

BOTULÍSM s.n. (Med.) Intoxicație gravă, produsă de toxina bacilului botulinic. [< fr. botulisme, cf. lat. botulus – caltaboș]. Vezi definitia »

FEROMAGNETÍSM s.n. 1. Proprietate a corpurilor de a fi feromagnetice. 2. Capitol al fizicii în care se studiază proprietățile corpurilor feromagnetice. [< fr. ferromagnétisme]. Vezi definitia »

NEOHEGELIANÍSM s. n. Curent fiiozofic contemporan apărut în Anglia în a doua jumătate a sec. XIX, care dezvoltă studiul filozofiei lui Hegel. Sau: care preia anumite elemente ale filozofiei lui Hegel. [Pr.: ne-o-he-ghe-li-a-] – Din fr. néo-hégélianisme. Vezi definitia »