TRADIȚIONALÍSM s. n. Atașament (exagerat) față de tradiție; atitudine dictată de acest atașament. ♦ (În mișcarea culturală și literară) Tendință excesivă spre folclor, istorie etc., care se opune modernismului și respinge ideea de civilizație; supraevaluare a tradiției. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. traditionalisme. Vezi definitia »

PELAGIANÍSM s.n. Doctrină eretică creștină care nega urmările păcatului originar, susținând că oamenii pot săvârși binele și fără grația divină. [Pron. -gi-a-. / < fr. pélagianisme]. Vezi definitia »

RUTENÍSM, rutenisme, s. n. Cuvânt sau expresie împrumutată din limba ucraineană (și neasimilată). – Rutean + suf. -ism. Vezi definitia »

MODERNÍSM, modernisme, s. n. 1. Însușirea de a fi modern, caracterul a ceea ce este modern; atitudine modernă; preferință (exagerată) față de tot ceea ce este nou, modern. 2. Curent sau tendință din arta și literatura sec. XX, care neagă tradiția și susține principii de creație noi. – Din fr. modernisme. Vezi definitia »

ZOLÍSM s.n. Școala naturalistă a lui Zola, care urmărea să aplice faptelor umane și sociale rigoarea științifică. [Cf. fr. zolisme, cf. Emile Zola – romancier francez]. Vezi definitia »